Declar pierdută țara

 În curând vom avea o țară de orașe goale, pentru că toți oamenii o să se mute la mare.

Zăpada va fi un concept abstract, iar blocurile vor fi toate arse demult. Încă un pic, și oamenii nu o să mai stea în cutia lor de chibrituri. Nu vor mai face aceleași lucruri, în aceleași locuri, în aceleași case mici. Televizorul lor va fi apusul, masajul mersul prin nisip, iar cărțile...sărutul persoanei preaiubite. 

Vom bea cafea cu aromă de scoici, iar rănile de pe buze ne vor fi alinate de aerul sărat. 

Imnul oficial va fi orice piesă de la Vama, și vom merge desculți, pentru a nu răni natura. Nimeni nu o să hărțuiască pe nimeni, nimeni nu o să țipe, iar femeile vor fi protejate și ascultate. Pentru că ăsta e echilibrul marin, lege nescrisă a valurilor.

Nu o să ne intereseze ce mașini avem, ce facultate am terminat, pentru că valoarea noastră ne va fi dată, în sfârșit, de capacitatea noastră de a fi. Împreună și individual. Va fi dată de puterea de a trăi frumos.

Sigur, scriu rândurile astea, la rândul meu, dintr-o casă mică, uitându-mă pe geam la mormane de zăpada care se scurg încet de pe acoperișurile altor zeci de case mici. Dar nu renunț.

Când se vor întâmpla toate astea? nu știu, dar aștept, și acolo sunt; cu siguranță.