i n i m a

Devine ca un drog. Intoxicant. Crezi ca esti bine, ca ai uitat ca esti...mare. Apoi cea mai tampita chestie se intampla si esti inapoi acolo. Momentul 0. Nu mai vezi si nu mai auzi nimic, doar pe el. Doar gandurile care te inunda. Parca-l vezi iar. Chip de înger, duh de demon...ce ochi pătrunzători avea. Mai adânci decât marea in sinea ei; Univers de explorat.

Ai ajuns rau cu el. O stii prea bine. L-ai iubit ca o copila. Ai crezut fiecare cuvant, ai murit odata cu fiecare privire. In bratele lui erai in siguranta. Nu-ti pasa nici de lume, nici de tine. El era cu tine si era...bine. 

Nu te mai recunoșteai după 2 (două) luni de „iubire”. Si o stii. Te-ai pierdut in incercarea de a-l gasi pe el. De a-l salva de celalalt el. Erai mereu obosita. Cea mai obosita. Nu-ti mai suportai fata, ochii cazuti, mainile care tremurau. Dar nu conta. Orice sa-i demonstrezi ca nu esti cine te acuza el ca esti. Ca-l iubesti si ai face ORICE ca s-o demonstrezi. 

Te vei trada pe tine, bucata cu bucata. Il vei lasa sa te descompuna, pana ajunge la inima. Si ajunge repede, pentru ca ai incredere in el. Te uiti la el cum o tine in maini. Toata lumea ta. O musca cu zambetul pe buze. Isi baga degetele in ea, o rasuceste, o desface in parti inegale. Apoi o strange si ti-o arunca in fata.

Nu era suficient de roșie.

Te pui in genunchi si plangi. Nu mai stii de ce. Il iubesti cu un strop de ura, ti-e rusine de tine, de inima ta care nu e buna, nu intelegi ce nu e bine daca l-ai lasat sa-ti faca orice. 

E ok, zice el. Eu te iubesc chiar ş-aşa.

Apoi te foloseste din nou si din nou si crezi ca o face din iubire. Nu te indoiesti de el nicio clipa. 

Intr-o zi insa nu mai ai lacrimi. Realizezi ca inima ta nu avea de fapt nimic. Era vie si batea. In definitiv, ce poate fi gresit la o inima? Iti dai seama ca meriti un pic de grija. Si nu de asta. 

Poate e timpul sa te intorci acasa. Cat inca mai stii drumul inapoi. Cat inca te asteapta Cineva care o poate face intreaga iar. Te izbeste realitatea si cazi in fund. Nu ai timp sa plangi din nou. Te ridici, cu suspine in gat (lacrimi nu mai ai, am zis mai sus) si pleci. Sfarsit.